Dinozautrul din Bogdan Voda

art. Liana Pătraş


La poalele munţilor care separă Ardealul de Moldova, înainte să treci pasul Prislop, se află un loc de-i zicea odată Cuhea. Aşezarea a fost locuită încă din epoca bronzului, apoi de dacii liberi şi dintre vitejii locului şi-a ridicat Dragoş Vodă oşteni ca să se bată cu hoardele tătăreşti. Pinteni de cavaleri, lănci de fier, vârfuri de săgeţi, ruine de turn şi resturi ceramice găsite aici i-au încredinţat pe arheologi că locul a fost cândva reşedinţa domnitorului Bogdan Vodă. De altfel, letopiseţele îl scriu ca locul celui de-al doilea descălecat în Moldova, iar aşezarea şi-a schimbat denumirea chiar în numele domnitorului. Bogdan Vodă este o comună plină de istorie şi spiritualitate, având candoarea aceea a începutului de lume.

Însetaţi şi ei de istorie, comuniştii s-au gândit să-i închine întemeietorului un monument pe cinste, ca să-l pomenească urmaşii urmaşilor în vecii vecilor şi megieşii lor! Era pe-atunci primar nea Vasile, zis Moşu. Nea Vasile era tare harnic, dar nu prea avea cu ce. Ca să-i închine lui vodă un monument avea nevoie de aprobare de sus, de la Bucureşti. Şi spun oamenii locului că, tot precum Badea Cârţan, care-a bătut în strai popular drumul până la Roma, s-a înveşmântat şi nea Vasile în costumul strămoşesc şi s-a dus la ăi mari în Capitală ca să obţină aprobare şi ciment pentru statuar. Numai că, la Bucureşti, comuniştii i-au zis că e nevoie de dinozauri, nu de domni, şi i-au dat ghips să ridice o reptilă mamut pe care trebuia să o doneze unui muzeu. Nea Vasile s-a codit aşa un pic, apoi şi-a zis în sinea lui că va face drăcovenia, iar din ghipsul rămas va pune el şi de-un domnitor! Presat însă, de apropierea unui control de la Bucureşti, Moşu n-a mai apucat să înalţe decât dinozaurul. Şi înălţat a fost. Namilă, uriaş, ca un balaur din vechime, dar... cu un singur cap.

La capul Moldovei, unde-a descălecat Bogdan Vodă, trona imperturbabil un dinozaur! Grigore Ureche şi alţi cronicari celebri s-au răsucit brusc în mormânt. De-atunci se tot sucesc de pe o parte pe alta şi nu-şi găsesc liniştea. I-a mai înţepat niţel un ministru de la Bucureşti care a vrut să-i facă lui Vlad Dracul un parc, să înfigă cu ospitalitate în ţepe buna-credinţă a urmaşilor cotizanţi. Tot tipul ăsta se gândise să ia cu elicopterul reptila din curtea lui nea Vasile şi să o pună într-un ţarc, ca să se fălească românul cu vestigiile istoriei milenare! Numai că monumentul nu s-a clintit! Aşa că de vreo două decenii, Dinozaurul, sau Şopârla cum îi spun localnicii, încercă să-şi găsească un rost pe lume. N-a ajuns la muzeu, nici în Dracula Land. A nimerit la nea Vasile în curte şi de acolo priveşte mâhnit, peste gard, lumea dinozaurilor comunişti care l-au creat şi care se încăpăţânează să rămână în viaţă.

Povestea Dinozaurului din comuna Bogdan Vodă este o ironie a propriei noastre istorii, încremenite la un moment dat, grotesc şi dureros, în ghipsul cu care cineva a vrut să construiescă un proiect măreţ pentru popor. Când am văzut prima dată reportajul din comuna Bogdan Vodă nu mi-a venit altceva în minte decât sloganul cu care Ministerul de Externe vrea să promoveze România în lume: Fabulospirit. Nu ştiu dacă sloganul este potrivit acestei intenţii, dar ştiu sigur că el reflectă acest paradox autohton: suntem plini de spiritualitate, dar fabuloşi în felul în care ne manifestăm...